șprițuire

română

Etimologie

Din șprițui.

Pronunție

• AFI: /ʃpri.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șprițuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șprițuire	șprițuiri
Articulat	șprițuirea	șprițuirile
Genitiv-Dativ	șprițuirii	șprițuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șprițui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri