Etimologie

Din șpriț + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃpri.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) șprițui
Infinitiv a (se) șprițui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) șprițuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) șprițuiască
Participiu șprițuit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (fam.) a consuma șpriț sau alte băuturi alcoolice; (p.ext.) a se ameți, a se îmbăta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din germană spritzen.

Pronunție

  • AFI: /ʃpri.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
șprițui
Infinitiv a șprițui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șprițuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șprițuiască
Participiu șprițuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a stropi cu un lichid.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe