română

Etimologie

Din ștanță + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃtən.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
ștănțui
Infinitiv a ștănțui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ștănțuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ștănțuiască
Participiu ștănțuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a ștanța.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe