ștănțui

română

Etimologie

Din ștanță + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃtən.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului ștănțui
Infinitiv	a ștănțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ștănțuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ștănțuiască
Participiu	ștănțuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a ștanța.

Cuvinte derivate

• ștănțuire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• șănțuit

Referințe

• DEX '98 via DEX online