ștanță

română

Variante

• stanță

Etimologie

Din germană Stanze.

Pronunție

• AFI: /'ʃtan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ștanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștanță	ștanțe
Articulat	ștanța	ștanțele
Genitiv-Dativ	ștanței	ștanțelor
Vocativ	ștanță	ștanțelor

1. unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc.
2. unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese.

Cuvinte derivate

• ștănțar
• ștănțui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online