ștănțuire
română
Etimologie
Din ștănțui.
Pronunție
- AFI: /ʃtən.ʦu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ștănțuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ștănțuire | ștănțuiri |
| Articulat | ștănțuirea | ștănțuirile |
| Genitiv-Dativ | ștănțuirii | ștănțuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ștănțui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri