ștănțuire

română

Etimologie

Din ștănțui.

Pronunție

• AFI: /ʃtən.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ștănțuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștănțuire	ștănțuiri
Articulat	ștănțuirea	ștănțuirile
Genitiv-Dativ	ștănțuirii	ștănțuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ștănțui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri