ștachetă

română

Variante

• stachetă
• ștachete

Etimologie

Din germană Staket.

Pronunție

• AFI: /ʃta'ke.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului ștachetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștachetă	ștachete
Articulat	ștacheta	ștachetele
Genitiv-Dativ	ștachetei	ștachetelor
Vocativ	ștachetă	ștachetelor

1. (reg.) ulucă, leaț.
2. bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online