Etimologie

Din latină attingere.

Pronunție

  • AFI: /a.ˈtin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) atinge
Infinitiv a (se) atinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ating
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) atingă
Participiu atins
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață.
    A atins în zbor vârful copacilor.
    A atinge un obiect.
  2. (v.tranz.) a lovi, a izbi (ușor).
    L-a atins pe umăr.
  3. (arg.) a trage cuiva o bătaie.
  4. (v.refl. și tranz.) (fig.) a aduce prejudicii, a provoca pagupe; a vătăma, a leza.
    S-a atins de instituția justiției.
  5. (fig.) a jigni, a insulta, a ofensa.
  6. (fig.) a impresiona, a înduioșa, a mișca.
  7. (v.refl.) (urmat de determinări introduse prin prep. "de") a se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva.
    Nu s-a atins de bani.
  8. (v.tranz.) a pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt.
  9. (v.refl.) (înv.) a avea o legătură sau o înrudire cu ceva.
  10. (v.tranz.) a ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe