ștempel

română

Etimologie

Din germană Stempel.

Pronunție

• AFI: /'ʃtem.pel/

Substantiv

Declinarea substantivului ștempel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștempel	ștempele
Articulat	ștempelul	ștempelele
Genitiv-Dativ	ștempelului	ștempelelor
Vocativ	ștempelule	ștempelelor

1. (tipogr.) vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă.
2. (reg.) pecete, ștampilă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online