oțel

română

Etimologie

Din slavă (veche) ocĕlŭ, care provine din latină târzie *aciale, *aciarium < latină aciēs („vârf ascuțit”).

Pronunție

• AFI: /oˈʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului oțel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oțel	oțeluri
Articulat	oțelul	oțelurile
Genitiv-Dativ	oțelului	oțelurilor
Vocativ	oțelule	oțelurilor

1. aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui.
2. (la pl.) diverse sorturi de oțel; (p.ext.) obiecte fabricate din acest aliaj.
3. (rar; la pl.) ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor.
4. (înv.; la pl.) mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar.
5. (p.ext.) armă.

Cuvinte derivate

• oțelar
• oțeli
• oțeliu
• oțelărie

Locuțiuni

• (loc.adj.) De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare).

Expresii

• A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire

Traduceri

aliaj de fier cu carbon

engleză: steel (English) esperanto: ŝtalo (Esperanto) franceză: acier (français) m. galiciană: aceiro (galego) germană: Stahl (Deutsch) m. italiană: acciaio (italiano) m.

maghiară: acél (magyar) neerlandeză: staal (Nederlands) n. poloneză: stal (polski) m. spaniolă: acero (español) m. suedeză: stål (svenska)

Referințe

• DEX '98 via DEX online