matriță
română
Etimologie
Din germană Matrize.
Pronunție
- AFI: /ma'tri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului matriță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | matriță | matrițe |
| Articulat | matrița | matrițele |
| Genitiv-Dativ | matriței | matrițelor |
| Vocativ | matriță | matrițelor |
- unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale.
- formă în care se toarnă literele într-o tipografie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online