matriță

română

Etimologie

Din germană Matrize.

Pronunție

• AFI: /ma'tri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului matriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	matriță	matrițe
Articulat	matrița	matrițele
Genitiv-Dativ	matriței	matrițelor
Vocativ	matriță	matrițelor

1. unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale.
2. formă în care se toarnă literele într-o tipografie.

Cuvinte derivate

• matrița
• matrițer
• matrițerie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• măritat

Referințe

• DEX '98 via DEX online