șuviță

română

Etimologie

Din bulgară шeвиц (ševica).

Pronunție

• AFI: /ʃuˈvi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului șuviță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șuviță	șuvițe
Articulat	șuvița	șuvițele
Genitiv-Dativ	șuviței	șuvițelor
Vocativ	șuviță	șuvițelor

1. smoc de fire de păr, de lână etc.
2. fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață.
3. pârâiaș, fir de apă, de lichid.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• stivau

Referințe

• DEX '98 via DEX online