țintuit
română
Etimologie
Din a țintui.
Pronunție
- AFI: /ʦin.tu'it/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului țintuit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | țintuit | țintuiți |
| Feminin | țintuită | țintuite |
| Neutru | țintuit | țintuite |
- bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă.
- (fig.) nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice).
- împodobit cu ținte, țintat; (p.ext.) împodobit cu pietre scumpe.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online