țuicuire

română

Etimologie

Din țuicui.

Pronunție

• AFI: /ʦuj.ku'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului țuicuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țuicuire	țuicuiri
Articulat	țuicuirea	țuicuirile
Genitiv-Dativ	țuicuirii	țuicuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a țuicui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri