ίρις

Vezi și : ἶρις, Ἶρις

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică ἶρις (îris, „curcubeu”).

Pronunție

• AFI: /ˈi.ɾis/

Substantiv

ίρις (íris)

Declinarea substantivului ίρις
f.	Singular	Plural
Nominativ	ίρις	ίριδες
Genitiv	ίριδας	ίριδων
Acuzativ	ίρις	ίριδες
Vocativ	ίρις	ίριδες

1. (bot.) stânjenel, iris
2. (anat.) iris

Sinonime

• 1: (bot.) αγριόκρινο
• 2: (anat.) ίριδα

Referințe

• Βικιλεξικό
• Wiktionary