βούβαλος
(Ελληνικά)
Variante
Etimologie
Din latină būbalus < greacă antică βούβαλος (boúbalos).
Pronunție
- AFI: /vu.'va.lɔs/
Substantiv
βούβαλος (voúvalos)
| Declinarea substantivului βούβαλος | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | βούβαλος | βούβαλοι |
| Genitiv | βούβαλου | βούβαλων |
| Acuzativ | βούβαλο | βούβαλους |
| Vocativ | βούβαλε | βούβαλοι |
- (zool.) bivol, bufal
- (p.restr.) masculul bivolului, masculul bufalului
- (fig.) om gras și mătăhălos, bivol