bivol
Etimologie
Din neogreacă βούβαλος (voúvalos), prin slavă (veche) byvolŭ (N.B. cuvânt care nu aparține totuși fondului slav). Nu pare posibilă derivarea directă din latină bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259.
Pronunție
- AFI: /'bi.vol/
Substantiv
Declinarea substantivului bivol | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bivol | bivoli |
Articulat | bivolul | bivolii |
Genitiv-Dativ | bivolului | bivolilor |
Vocativ | - | - |
- (zool.) (Bubalus, mai ales Bos bubalus) vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate.
- (fig., fam.) epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
(bosanski)
Etimologie
Din slavă byvolŭ.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bivol m., bivoli pl.
(hrvatski)
Etimologie
Din slavă byvolŭ.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bivol m., bivoli pl.
Etimologie
Din slavă byvolŭ.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bivol m.