greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din turcă çakal, care provine persană شغال (šaqâl) < limba sanscrită सृगाल (sṛgālá).

Pronunție

  • AFI: /ʦa.'ka.li/


Substantiv

τσακάλι (tsakáli)

Declinarea substantivului
τσακάλι
n. Singular Plural
Nominativ τσακάλι τσακάλια
Genitiv τσακαλιού τσακαλιών
Acuzativ τσακάλι τσακάλια
Vocativ τσακάλι τσακάλια
  1. (zool.) șacal
  2. (fig.) om deștept

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe