șacal
Vezi și : sacal |
Etimologie
Din franceză chacal, care provine din turcă çakal. Inevitabil din persană شغال (šağâl) < sanscrită सृगाल (sṛgālá).
Pronunție
- AFI: /ʃa'kal/
Substantiv
Declinarea substantivului șacal | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | șacal | șacali |
Articulat | șacalul | șacalii |
Genitiv-Dativ | șacalului | șacalilor |
Vocativ | șacalule | șacalilor |
- (zool.) (Canis aureus) mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri.
- (fig.) epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|