козёл
(русский)
Etimologie
Din slava veche козьлъ. Înrudit cu bielorusă казёл, bulgară козел, cehă kozel, poloneză kozioł, slovenă kozel, ucraineană козел.
Pronunție
- AFI: /kɐ'zʲɵl/
Substantiv
козёл (kozjól)
- țap
- (fam., peior.) persoană dezagreabilă, bastard, bou; idiot, tâmpit, prost
- Вот ведь козёл!
- (argou, în închisoare) turnător, informator, denunțător
- (argou, în închisoare) homosexual pasiv, bulangiu
- (fam.) (joc de) domino
- (aparat de gimnastică) capră
| m. | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativ | козёл | козлы |
| Genitiv | козла | козлов |
| Dativ | козлу | козлам |
| Acuzativ | козла, козёл | козлов, козлы |
| Instrumental | козлом | козлами |
| Prepozițional | козле | козлах |
Sinonime
- 5: домино
- 6: гимнастический козёл