română

Variante

Etimologie

Din latină târzie Benjamin, care provine din greacă antică Βενιαμίν (Beniamín) < ebraică בנימין‎ (binyamīn, „fiu al mâinii drepte”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbe.nja.min/


Nume propriu


Declinarea substantivului
Beniamin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Beniamin invariabil
Articulat Beniamin invariabil
Genitiv-Dativ lui Beniamin invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (bis.) unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov și ultimul dintre cei doi copii avuți cu Rahela.
  2. prenume masculin.


Traduceri

Referințe