Beniamin

română

Variante

• Veniamin

Etimologie

Din latină târzie Benjamin, care provine din greacă antică Βενιαμίν (Beniamín) < ebraică בנימין‎ (binyamīn, „fiu al mâinii drepte”).

Pronunție

• AFI: /ˈbe.nja.min/

Nume propriu

Declinarea substantivului Beniamin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	Beniamin	invariabil
Articulat	Beniamin	invariabil
Genitiv-Dativ	lui Beniamin	invariabil
Vocativ	-	invariabil

1. (bis.) unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov și ultimul dintre cei doi copii avuți cu Rahela.
2. prenume masculin.

Referințe

• DEX online