Richter
(Deutsch)
Etimologie
Din germană medie de sus rihter, rihtære < germană veche de sus rihtāri.
Pronunție
- AFI: /ˈʀɪçtɐ/
Substantiv
Declinarea substantivului der Richter | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | der Richter | die Richter |
Acuzativ | den Richter | die Richter |
Dativ | dem Richter | den Richtern |
Genitiv | des Richters | der Richter |
- (jur.) judecător
- (spec.) arbitru
- (bis.) Judecători
Sinonime
- 1: (jur.) (abr.) Ri., Rr., Verhandlungsführer, Vorsitzender, (în sala de judecată) Euer Ehren
- 3: (bis.) Buch der Richter
Cuvinte apropiate
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Vezi și
Nume propriu
Richter
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate