(Deutsch)

Etimologie

Din germană medie de sus rihter, rihtære < germană veche de sus rihtāri.

Pronunție

  • AFI: /ˈʀɪçtɐ/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Richter
m. Singular Plural
Nominativ der Richter die Richter
Acuzativ den Richter die Richter
Dativ dem Richter den Richtern
Genitiv des Richters der Richter
  1. (jur.) judecător
  2. (spec.) arbitru
  3. (bis.) Judecători

Sinonime

Cuvinte apropiate

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Nume propriu

Richter

  1. nume de familie

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe