judecător

română

Etimologie

Din a judeca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ʒu.de.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului judecător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	judecător	judecători
Articulat	judecătorul	judecătorii
Genitiv-Dativ	judecătorului	judecătorilor
Vocativ	judecătorule	judecătorilor

1. funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ, jude.
2. persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului.
3. (sport) arbitru.

Cuvinte derivate

• judecătoare
• judecătoraș
• judecătoreasă
• judecătoresc
• judecătorie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online