arbitru

română

Etimologie

Din franceză arbitre.

Pronunție

• AFI: /ar'bi.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului arbitru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arbitru	arbitri
Articulat	arbitrul	arbitrii
Genitiv-Dativ	arbitrului	arbitrilor
Vocativ	arbitrule	arbitrilor

1. persoană, organizație instanță aleasă sau desemnată pentru cercetarea și rezolvarea unui litigiu.
2. persoană însărcinată să conducă desfășurarea unei competiții sportive.

Cuvinte derivate

• superarbitru
• supraarbitru

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brutari

Referințe

• DEX '98 via DEX online