abacă

română

Etimologie

Din franceză abaque < latină abacus.

Pronunție

• AFI:/a'ba.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului abacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abacă	abace
Articulat	abaca	abacele
Genitiv-Dativ	abacei	abacelor
Vocativ	'	'

1. (arhit.) placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava.

Sinonime

• nomogramă

Traduceri

partea superioară a capitelului unei coloane

daneză: abacus (dansk) engleză: abacus (English) esperanto: abako (Esperanto) franceză: abaque (français) f., tailloir (français) m. germană: Kapitelldeckplatte (Deutsch) f., Abakus (Deutsch) m.

irlandeză: abacas (Gaeilge) italiană: abaco (italiano) m. japoneză: 頂板 (日本語) (ちょうばん, chōban) portugheză: ábaco (português) m. rusă: абак (русский) (abák) m., абака (русский) (abáka) m.

Referințe

• DEX online