coloană
Etimologie
Din franceză colonne.
Pronunție
- AFI: /ko'lo̯a.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului coloană | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | coloană | coloane |
Articulat | coloana | coloanele |
Genitiv-Dativ | coloanei | coloanelor |
Vocativ | coloană | coloanelor |
- stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susțină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumusețeze.
- (fiz.) masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țâșnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor.
- Coloană de mercur.
- fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spațiu alb; (p.ext.) conținutul unei astfel de despărțituri.
- rubrică într-un formular, registru etc.
- șir de cifre așezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate.
- nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc.
- formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor.
- (și în sintagma coloană de marș) grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în șiruri paralele.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online