abbellitura

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul abbellire („a înfrumuseța”) +‎ -tura.

Pronunție

• AFI: /abbelliˈtura/

Substantiv

abbellitura f., abbelliture pl.

1. înfrumusețare

Sinonime

• abbellimento

Cuvinte apropiate

• abbellire

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario