abjurare

română

Etimologie

Din verbul a abjura.

Pronunție

• AFI: /ab.ʒu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului abjurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abjurare	abjurări
Articulat	abjurarea	abjurările
Genitiv-Dativ	abjurării	abjurărilor
Vocativ	abjurareo	abjurărilor

1. acțiunea de a abjura și rezultatul ei.

   Abjurare a unei doctrine.

Sinonime

• abjurație, lepădare, renegare

Cuvinte apropiate

• abjura
• abjurat
• abjurator, abjurător
• abjurație, abjurațiune

Traduceri

renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.)

catalană: abjuració (català) f. engleză: abjuration (English) franceză: abjuration (français) f. germană: Entsagung (Deutsch) f., Abschwörung (Deutsch) f. greacă: αποκήρυξη (Ελληνικά) (apokíryxi) f. italiană: abiura (italiano) f.

occitană: abjuracion (occitan) f. poloneză: odprzysiężenie (polski) portugheză: abjuração (português) f. spaniolă: abjuración (español) f. suedeză: förnekande (svenska) n., avsvärjelse (svenska) c. turcă: feragat (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online