română

Etimologie

Origine necunoscută. O origine latină este posibilă (latină *aboricare), dar lingviști nu sunt în acord.

Pronunție

  • AFI: /a.bur'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) aburca
Infinitiv a (se) aburca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) aburc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) aburce
Participiu aburcat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ.
    A se aburca în copac.
    A aburca sacul plin în spate.

Sinonime

Antonime


Traduceri

Referințe