cățăra

română

Confer a acăța.

Conjugarea verbului (se) cățăra
Infinitiv	a (se) cățăra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cațăr
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cațăre
Participiu	cățărat
Conjugare	I

(v.refl.) a se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca.
(v.refl.) (despre plante) a se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc.