accentor
(English)
Etimologie
Din latină accentor („cineva care cântă împreună cu altcineva”); compus din ad + cantor („cântător”) < canō („a cânta”).
Pronunție
Substantiv
accentor, pl. accentors
Cuvinte apropiate
Vezi și
Anagrame
Referințe
(Latina)
Etimologie
Compus din ad + cantor („cântător”) < canō („a cânta”).
Pronunție
- AFI: /ak'kentor/
Substantiv
Declinarea substantivului accentor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | accentor | accentōrēs |
Genitiv | accentōris | accentōrum |
Dativ | accentōrī | accentōribus |
Acuzativ | accentōrem | accentōrēs |
Ablativ | accentōre | accentōribus |
Vocativ | accentor | accentōrēs |