(English)

Etimologie

Din latină accentor („cineva care cântă împreună cu altcineva”); compus din ad + cantor („cântător”) < canō („a cânta”).

Pronunție

  • AFI: /ək'sɛntə/ (Anglia)
  • AFI: /ək'sɛn.tɚ/ (SUA)


Substantiv

accentor, pl. accentors

  1. (ornit.) gen de pasăre (Prunella); brumăriță
  2. (înv., muz.) dirijor

Cuvinte apropiate

Vezi și

Anagrame

Referințe





(Latina)

Etimologie

Compus din ad + cantor („cântător”) < canō („a cânta”).

Pronunție

  • AFI: /ak'kentor/


Substantiv


Declinarea substantivului
accentor
m. Singular Plural
Nominativ accentor accentōrēs
Genitiv accentōris accentōrum
Dativ accentōrī accentōribus
Acuzativ accentōrem accentōrēs
Ablativ accentōre accentōribus
Vocativ accentor accentōrēs
  1. cineva care cântă împreună cu altcineva

Cuvinte apropiate

Referințe