cânta
Vezi și : cântă, canta, cantá, cantà, cantâ, çanta |
Etimologie
Din latină cantare.
Pronunție
- AFI: /kɨnˈta/
Verb
Conjugarea verbului cânta | |
Infinitiv | a cânta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cânt |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cânte |
Participiu | cântat |
Conjugare | I |
- (v.intranz. și tranz.) a emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc.
- A cânta o melodie, o doină.
- Cântă din fluier.
- (despre păsări, insecte etc.) a scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei.
- (v.intranz. și tranz.) a scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
- (v.tranz.) (fam.) a îndruga, a înșira vorbe goale.
Sinonime
- 1: (muz.) executa, interpreta, intona, (pop.) glăsui, spune, viersui, zice, (înv.) glăsi, juca, (muz.) suna
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Expresii
- Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul
Traduceri
a emite sunete cu vocea sau cu un intrument
|
|