acrescământ

română

Etimologie

După franceză accroissement.

Pronunție

• AFI: /a.kres.kə'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului acrescământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	acrescământ	acrescăminte
Articulat	acrescământul	acrescămintele
Genitiv-Dativ	acrescământului	acrescămintelor
Vocativ	'	'

1. (jur.) creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online