Etimologie

Din urma.

Pronunție

  • AFI: /ur'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmare urmări
Articulat urmarea urmările
Genitiv-Dativ urmării urmărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a urma și rezultatul ei.


Traduceri