admitanță
română
Etimologie
Din franceză admittance.
Pronunție
- AFI: /ad.mi'tan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului admitanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | admitanță | admitanțe |
| Articulat | admitanța | admitanțele |
| Genitiv-Dativ | admitanței | admitanțelor |
| Vocativ | admitanțo | admitanțelor |
- (fiz.) nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online