afurca
 Vezi și : afurcă
|
română
Etimologie
Din italiană afforcare.
Pronunție
- AFI: /a.fur'ka/
Verb
| Conjugarea verbului afurca | |
| Infinitiv | a afurca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
afurc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să afurce |
| Participiu | afurcat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din afurcă.
Substantiv
- forma de singular articulat pentru afurcă.
Referințe
- DEX '98 via DEX online