punct

română

Etimologie

Din latină punctum (cu unele sensuri după franceză point).

Pronunție

• AFI: /punkt/

Substantiv

Declinarea substantivului punct
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	punct	puncte
Articulat	punctul	punctele
Genitiv-Dativ	punctului	punctelor
Vocativ	punctule	punctelor

1. semn grafic mic și rotund, asemănător cu o înțepătură de ac, folosit ca semn de punctuație, pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc.
2. (fig.) (cu valoare de interjecție) gata! destul!
3. semn convențional în formă de punct, care indică pe o hartă așezările omenești, care marchează zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei.
4. punct folosit în matematică, indicând efectuarea unei înmulțiri.
5. fel de a coase, de a broda, de a croșeta; model de cusătură, de broderie etc.
6. ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării.
7. pată mică, rotundă, detașată pe un fond de altă culoare.
8. figură geometrică plană fără nici o dimensiune (reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc).
9. loc determinat pe o lungime, pe o suprafață, în spațiu.
10. valoare a unei mărimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen.

    Punct de topire.

11. parte determinată în cadrul unei acțiuni, al unei discuții, al unei probleme etc.
12. moment, stadiu, fază, etapă de dezvoltare.
13. (adverbial) exact, precis, fix.
14. unitate de măsură luată ca bază de clasificare, în special la sporturi.
15. unitate de măsură pentru indicarea situației participanților la unele jocuri (zaruri, cărți, biliard etc.).
16. unitate de măsură pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursă.
17. fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raționalizarea anumitor produse industriale; tichet detașat dintr-o astfel de cartelă.

Cuvinte derivate

• puncta
• punctaj
• punctaveraj
• punctișor
• punctuleț

Cuvinte compuse

• două puncte
• punct și virgulă
• puncte de suspensie, puncte-puncte
• punct tipografic
• punct de ochire
• punct medical, punct sanitar

Locuțiuni

• (loc.adv.) Până la un (sau la acest) punct = până la o anumită limită sau etapă; într-o anumită măsură.
• (loc.adj. și adv.) Pe puncte =
  • pe baza dreptului conferit de cartelă; raționalizat.
  • (fig.) fără a avea pregătirea corespunzătoare funcției pe care o ocupă.

Expresii

• A pune punctul pe i = a preciza ce este esențial într-o chestiune, a trage concluzia
• Punct de onoare = lucru, chestiune care angajează prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva
• Punct de plecare (sau de pornire) = a) locul de unde pleacă cineva; b) începutul unei lucrări, al unei acțiuni
• A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregătit să..
• Punct de vedere = aspectul sub care cineva privește o problemă sau atitudinea pe care o are față de ea; mod de a gândi
• Din punct de vedere = în privința..., sub raportul..
• Din punct în punct sau punct cu punct = amănunțit, detaliat, pe larg
• A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcționeze în condițiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul
• A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat
• A pune pe cineva la punct = a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu, a da cuiva o lecție de bună-cuviință
• Până la ce punct = în ce măsură, până unde..
• Punct mort = situație fără ieșire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online