Variante de scriere Vezi și : ancoră

Etimologie

Din ancoră.

Pronunție

  • AFI: /an.koˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ancora
Infinitiv a (se) ancora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ancorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ancoreze
Participiu ancorat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) fixa.
  3. (v.tranz.) a lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din ancoră.

Pronunție

  • AFI: /ˈan.ko.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru ancoră.

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină ancora.

Pronunție

  • AFI: /'aŋkora/
  • AFI: /ˈankora/


Substantiv

ancora f., ancore pl.

  1. ancoră

Cuvinte derivate

Expresii

Etimologie

Din latină populară *hinc ad hōram.

Pronunție

  • AFI: /aŋˈkoː.ra/
  • AFI: /anˈkora/


Adverb

ancora

  1. încă, în continuare
    Suonala ancora.
  2. mai, totuși
    Qui c'è ancora molto da fare.
  3. încă, până acum; până atunci
    Non sono ancora arrivato.

Sinonime

Cuvinte derivate





(Latina)

Etimologie

Din greacă antică ἄγκυρα (ánkyra).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ancora
f. Singular Plural
Nominativ ancora '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. ancoră
  2. (fig.) refugiu, adăpost

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse





(occitan)

Etimologie

Din latină ancora.

Pronunție

  • AFI: /aɳˈkuro/


Substantiv

ancora f., ancoras pl.

  1. ancoră

Cuvinte derivate