ajutorință

română

Etimologie

Din a ajutori + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /a.ʒu.to'rin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ajutorință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ajutorință ajutorințe
Articulat ajutorința ajutorințele
Genitiv-Dativ ajutorinței ajutorințelor
Vocativ ajutorințo ajutorințelor
  1. (înv.) ajutor.
  2. (ist.) numele unui impozit din secolul XVIII din Țara Românească și din Moldova.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe