alcătuitoare

română

Etimologie

Din alcătuitor.

Pronunție

  • AFI: /al.kə.tu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
alcătuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alcătuitoare alcătuitoare
Articulat alcătuitoarea alcătuitoarele
Genitiv-Dativ alcătuitoarei alcătuitoarelor
Vocativ alcătuitoareo alcătuitoarelor
  1. persoană care alcătuiește ceva.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din alcătuitor.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru alcătuitor.
  2. forma de feminin și neutru plural pentru alcătuitor.

Referințe