alcătuitor

română

Etimologie

Din a alcătui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /al.kə.tu.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului alcătuitor
	Singular	Plural
Masculin	alcătuitor	alcătuitori
Feminin	alcătuitoare	alcătuitoare
Neutru	alcătuitor	alcătuitoare

1. care intră în compoziția unui lucru; constitutiv.

Sinonime

• constitutiv

Cuvinte apropiate

• alcătui

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului alcătuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alcătuitor	alcătuitori
Articulat	alcătuitorul	alcătuitorii
Genitiv-Dativ	alcătuitorului	alcătuitorilor
Vocativ	alcătuitorule	alcătuitorilor

1. persoană care alcătuiește ceva.

Cuvinte derivate

• alcătuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online