română

Etimologie

Din maghiară alkotni.

Pronunție

  • AFI: /al.kə.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) alcătui
Infinitiv a (se) alcătui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) alcătuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) alcătuiască
Participiu alcătuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe.
  2. (v.refl.) a lua ființă, a se forma.
  3. a forma împreună; a constitui.
  4. (v.refl.) a fi format, a consta din...
  5. a strânge, a aduna; a aranja.
  6. (v.refl.) (reg.) a cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe