alcătui

română

Etimologie

Din maghiară alkotni.

Pronunție

• AFI: /al.kə.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) alcătui
Infinitiv	a (se) alcătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) alcătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) alcătuiască
Participiu	alcătuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe.
2. (v.refl.) a lua ființă, a se forma.
3. a forma împreună; a constitui.
4. (v.refl.) a fi format, a consta din...
5. a strânge, a aduna; a aranja.
6. (v.refl.) (reg.) a cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi.

Sinonime

• 1: crea
• 2: redacta
• 3: concepe, întocmi, plăsmui, realiza, (fig.) urzi
• 4: compune

Cuvinte derivate

• alcătuială
• alcătuință
• alcătuitor

Traduceri

a crea

engleză: make (English) germană: machen (Deutsch)

neerlandeză: maken (Nederlands) suedeză: göra (svenska)

Referințe

• DEX online