alergătură

română

Etimologie

Din a alerga + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /a.ler.gə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului alergătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alergătură	alergături
Articulat	alergătura	alergăturile
Genitiv-Dativ	alergăturii	alergăturilor
Vocativ	alergăturo	alergăturilor

1. alergare.
2. deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino.

Sinonime

• 1: alergare, fugă
• 2: cursă, drum, fugă

Cuvinte apropiate

• alerga
• alergător, alergătoare

Expresii

• O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanță
• Cal de alergătură = cal sau, (fig.) om întrebuințat la toate corvezile

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online