alergie

română

Etimologie

Din franceză allergie < germană Allergie.

Cuvânt iventat de pediatrul austriac Clemens von Pirquet în 1906; compus din greacă antică ἄλλος (allos, "altă") + ἔργον (ergon, "activitate").

Pronunție

• AFI: /a.ler'ʤi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului alergie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alergie	alergii
Articulat	alergia	alergiile
Genitiv-Dativ	alergiei	alergiilor
Vocativ	'	'

1. (med.) mod special de a reacționa al organismului sub acțiunea unor microbi sau a unor substanțe străine introduse pe căi variate (digestivă, respiratorie, injecții etc.).

Sinonime

• (med.) anafilaxie, erupție, exantem, (pop.) plescăiță, plescaviță, spuzeală, (reg.) spuzitură, (înv.) prozăritură

Cuvinte apropiate

• alergen
• alergenic
• alergic
• alergidă
• alergografie
• alergolog, alergologă
• alergologic
• alergologie
• alergoză

Traduceri

reacție modificată a unui organism la contactul cu anumite substanțe

afrikaans: allergie (Afrikaans) cehă: alergie (čeština) f. engleză: allergy (English) esperanto: alergio (Esperanto) finlandeză: allergia (suomi) franceză: allergie (français) f. germană: Allergie (Deutsch) f. greacă: αλλεργία (Ελληνικά) (allerghía) f.

italiană: allergia (italiano) f. maghiară: allergia (magyar) neerlandeză: allergie (Nederlands) portugheză: alergia (português) f. rusă: аллергия (русский) (allergija) f. spaniolă: alergia (español) f. suedeză: allergi (svenska) c. turcă: alerji (Türkçe)

Referințe

• DEX online