aliena

română

Etimologie

Din franceză aliéner < latină alienare.

Pronunție

• AFI: /a.li.eˈna/

Verb

Conjugarea verbului aliena
Infinitiv	a aliena
Indicativ prezent pers. 1 sg.	alienez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să alieneze
Participiu	alienat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (jur.) a transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina.
2. (v.refl.) (livr.) a înnebuni.
3. (v.refl.) a deveni ostil societății, factorilor de civilizație, a se simți izolat în societatea modernă.

Cuvinte derivate

• alienare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online