alterație

română

Etimologie

Din franceză altération.

Pronunție

• AFI: /al.te'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului alterație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alterație	alterații
Articulat	alterația	alterațiile
Genitiv-Dativ	alterației	alterațiilor
Vocativ	alterațio	alterațiilor

1. procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenționale, înălțimea sunetelor; (p.ext.) semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet; accident.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• lătăreței

Referințe

• DEX '98 via DEX online