amărâre
română
Etimologie
Din a (se) amărî.
Pronunție
- AFI: /a.mə'rɨ.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului amărâre | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amărâre | amărâri |
| Articulat | amărârea | amărârile |
| Genitiv-Dativ | amărârii | amărârilor |
| Vocativ | amărâreo | amărârilor |
- (rar) faptul de a se amărî; amărăciune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online