amărăciune

română

Etimologie

Din amar + sufixul -ăciune.

Pronunție

• AFI: /a.mə.rəˈʧju.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului amărăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amărăciune	amărăciuni
Articulat	amărăciunea	amărăciunile
Genitiv-Dativ	amărăciunii	amărăciunilor
Vocativ	amărăciuneo	amărăciunilor

1. mâhnire, tristețe; amărâre.
2. (rar) amăreală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online