amalgama

română

Etimologie

Din franceză amalgamer.

Pronunție

• AFI: /a.mal.ga'ma/

Verb

Conjugarea verbului amalgama
Infinitiv	a amalgama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	amalgamez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să amalgameze
Participiu	amalgamat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam.
2. (v.tranz.) (fig.) a amesteca la un loc elemente disparate, eterogene.
3. (v.tranz.) (lingv.) a amesteca sensuri diferite.

Cuvinte derivate

• amalgamare
• amalgamat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online