română

Etimologie

Din latină *ammĭxtĭcāre, de la mĭxtus.

Pronunție

  • AFI: /a.mes.te'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) amesteca
Infinitiv a (se) amesteca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) amestec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) amestece
Participiu amestecat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face un amestec.
    Amestecă mai multe substanțe.
  2. (v.tranz.) a provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele.
  3. (v.refl.) (despre grupuri de ființe deosebite) a pătrunde unele printre altele; a se pierde, a dispărea în...; p. ext. a se amesteca.
  4. (v.refl.) a interveni, a se băga, a se vârî (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc.
    S-a amestecat în discuție.
    Se amestecă în joacă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (pop.) A se amesteca/a se băga acolo unde nu-i fierbe oala = a interveni nepoftit în discuție sau în soluționarea unei chestiuni


Traduceri

Referințe