ambulacru
română
Etimologie
Din franceză ambulacre.
Pronunție
- AFI: /am.bu'la.kru/
Substantiv
| Declinarea substantivului ambulacru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ambulacru | ambulacre |
| Articulat | ambulacrul | ambulacrele |
| Genitiv-Dativ | ambulacrului | ambulacrelor |
| Vocativ | ambulacrule | ambulacrelor |
- organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online